Autor

Autor

Portal informare si promovare turistica, inscrieri unitati turistice.
ARGES

portal de informare turistica al judetului Arges

Cetatea Poienari
Cetate este situata langa soseaua Curtea de Arges - Vidraru pe o stanca abrupta ce se inalta la peste 200 metri deasupra Cheilor Argesului. A fost construita de Vlad Tepes. Initial, aici se afla doar un turn, in jurul caruia, mai tarziu, avea sa se ridice cetatea. S-a construit direct pe stanca, folosindu-se o tehnica bizantina veche - zidurile pe latura sudica au intre 2,70 si 3,00 metri grosime. Ridicarea turnului s-a facut in prima parte a secolului al XIV-lea. Traditia si o serie de consemnari in cronicile scrise de-a lungul timpului confirma ca Vlad Tepes, pentru construirea cetatii sale de la Poienari, a folosit raufacatorii din temnite, adusi de la Targoviste.

Cetatea este mentionata pentru prima oara Antr-un document emis de Ludovic al V-lea Postumul An 1453 (1), An care regele ungur le cere sibienilor sa execute reparatii An vederea folosirii cetatii ca punct de rezistenta Ampotriva turcilor. Dupa cum vom vedea, la acea data fortificatia consta An principal (2) din turnul rectangular Anglobat ulterior cetatii ridicate aici de Vlad Tepes. An documentele cancelariei Valahiei, fortificatia apare abia An 1481 (3), o data cu pArcalabul ei, pe nume Ratea.

Fortificatia a fost edificata An doua mari faze: An cea dintAi este construit turnul rectangular, apartinAnd, conform tipologiei si datelor stratigrafice, sfArsitului secolului al XIII-lea (4), ori mai probabil Anceputului celui urmator (5), iar An cea de a doua sunt ridicate zidurile de incinta cu turnurile semicirculare, databile pe baza acelorasi observatii, cAt si tinAnd cont de traditia orala care le atribuie lui Vlad Tepes (6), pe la jumatatea secolului XV.
Se pare ca ruinele aflate la circa 80 m mai sus de actuala albie a Argesului apartin perioadei An care a fost construit turnul patrat, supozitie care se bazeaza exclusiv pe similitudinile An tehnica An care a fost realizat, parAnd ca aceasta constructie ar fi Andeplinit rolul unui post de observatie avansat.

An afara de aceste doua faze mai putem Anregistra o alta de mai mica amploare care a constat An supraAnaltarea curtinelor, folosindu-se de aceasta data caramida. Felul An care se racordeaza caramida zidului realizat din piatra Andreptateste presupunerea ca aceasta Analtare s-a efectuat ulterior, probabil ca urmare a unui asediu, aceste refaceri putAnd fi puse si An legatura cu realizarea nivelarilor interioare datate pe baza materialului ceramic pe la jumatatea secolului XV (7) Ansa la o data ulterioara fazei a doua. AvAnd An vedere ca singurul asediu cunoscut noua este cel al ostilor turcesti din vara lui 1462, am putea data aceste refaceri An domnia lui Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Tepes (8), adica An intervalul primei domnii mai lungi si linistite: noiembrie 1462 - noiembrie 1473.
Aceeasi legenda mentionata mai Anainte ne spune ca domnul, dorind a pedepsi tArgovetii din TArgoviste (9), Ai va lua An ziua de Paste, asa gatiti cum se aflau, si Ai va pune la construirea cetatii. Timpul foarte scurt, de numai o saptamAna, An care acestia ar fi ridicat Poienariul, este evident exgerat. CercetAnd documentele vom afla Ansa ca episodul respectiv nu s-ar fi putut petrece decAt An anul 1457, singurul An care Vlad Tepes s-a aflat la TArgoviste de Paste (10), datare care, precum am mai spus, corespunde surprinzator cu datele cercetarilor arheologice si pe care o vom acepta ca atare.
La aceasta data s-ar fi ridicat asadar curtinele din jurul turnului rectangular, turnurile semicirculare si podul de acces An cetate, la toate acestea folosindu-se ca material piatra. Tot acestei perioade apartine An mod evident cisterna, Angrijit lucrata, ce se afla An partea de NE a incintei.

O mare parte din portiunea nordica a zidului nu se mai pastreaza datorita prabusirii ei odata cu stAnca pe care se sprijinea, la cutremurul din 1915. Constructiile sunt ridicate direct pe stAnca, folosindu-se bArne de stejar pentru verticalizare si coeziune, An asa fel AncAt, din cauza pantei abrupte, la exterior Analtimea lor este mult mai mare. Ancaperile interioare ale turnurilor semicirculare au partea superioara la aproximativ acelasi nivel cu cel de calcare al interiorului cetatii dupa nivelare, iar ele sunt pardosite cu caramizi dreptunghiulare, la nivelul podelei fiind practicate deschideri de tragere pentru artilerie (11).
La o Analtime de 3,5 m An interiorul turnurilor semicilindrice era amenajat un culoar de straja ori o platforma, precum ne lasa sa Antelegem urmele lasate de bArnele din lemn An zidul turnurilor amintite.

Revenind la turnul dreptunghiular de la Anceputul secolului XIV, putem preciza ca acesta a avut la Anceput trei caturi despartite prin planseuri de lemn, accesul facAndu-se pe scari mobile. La o data ulterioara, probabil ca An timpul refacerii din vremea lui Radu cel Frumos daca tinem seama ca materialul folosit a fost caramida (12), s-a ridicat un al patrulea nivel.
Turnul era acoperit cu sindrila, asa cum o dovedesc cuiele descoperite printre darAmaturile din interior. Nivelurile superioare erau pardosite cu caramizi hexagonale iar cel inferior cu caramizi dreptunghiulare. S-a stabilit pe baza materialului extras ca la primul nivel s-ar fi aflat un camin al carui horn, care ar fi Ancalzit si celelalte caturi. Maria Ciobanu, Nicolae Moisescu si Ciobanu Radu Stefan plaseaza usa de acces An turn la primul nivel (corespondent nivelului de calcare din exterior) pe cAnd Gh. I. Cantacuzino gaseste ca aceasta intrare se afla la al doilea nivel, accesul facAndu-se din exterior prin intermediul unei scari mobile. AvAnd An vedere ca An general intrarea An astfel de turnuri solitare se facea din motive de securitate pe la un nivel superior, ca pardoseala primului cat este din caramizi dreptunghiulare iar a celorlalte din caramizi hexagonale care releva un anumit lux, ca exista o fereastra de tragere la primul nivel si, finalmente, ca An aceste cazuri parterul era folosit ca magazie, am Anclina sa credem ca cea de a doua observatie este cea corecta, Ansa primii autori mentionati gasesc ca "semineul" se afla la acest prim nivel, precum am aratat deja, ceea ce este problematic, deoarece acesta era Andeobste plasat An camera resedinta.
Gh. I. Cantacuzino observa ca singura intrare An cetate se afla An coltul de NV, accesul facAndu-se prin intermediul unui zid (sic) ce pornea din partea de V si ale carui urme putAnd fi identificate An resturile de piatra, de altfel putine cantitativ, aflate An exteriorul incintei pe aceasta parte. Ca argumente aducea marturiile unanime ale lui C. Bolliac, A. Pelimon, I. Petrescu si V. G. Stephanescu (13).
Maria Ciobanu, Nicolae Moisescu si Ciobanu Radu Stefan (14) observa o intrare vizibila pe V si considera ca accesul se facea prin intermediul unui pod mobil ce avea si rolul de poarta caci nu se pot observa rosturile unde eventual ar fi fost fixata aceasta. An aceeasi ordine de idei, ei considera ca podul de acces ar fi ocolit cetatea pe la sud. Indiscutabil prima ipoteza este cea adevarata, gAndindu-ne la faptul ca An nici o alta fortificatie intrarea nu se face direct printr-un turn semicircular de importanta defensiva a acestuia, ca An general intrarea nu se afla frontal pe directia de acces la cetate - lucru care ar fi micsorat simtitor posibilitatile de aparare - cAt si aruncAnd o sumara privire planului executat ca urmare a sapaturilor arheologice.
Pe de alta parte Ansa este foarte probabil sa se fi folosit un pont levis, sistem preferat atunci cAnd este vorba de amenajarea unui pod pe piloni ori a unui zid pentru accesul An cetate. Daca acesta a fost folosit si ca poarta nu putem fi siguri. Majoritatea ceramicii descoperite An acest sit apartine sfArsitului de secol XIV si Anceputului veacului XV, fapt care denota ori folosirea Andelungata a aceluiasi tip, ori, avAnd An vedere ca ridicarea cetatii An intinderea ei maxima s-a produs An jurul mijlocului de secol XV, o locuire intensa An perioada An care exista ca singura fortificatie turnul rectangular. Din aceasta ultima perspectiva ar parea probabil ca multe dintre zidurile interioare incintei (15), provenind de la locuinte sau dependinte, sa fi existat la Anceputul secolului XIV, mai ales ca stratul de pamAnt este foarte subtire si din acest motiv toate lucrarile efectuate de-a lungul timpului l-au deranjat An mod egal, neputAnd fi vorba de un sondaj An adAncime. An aceeasi ordine de idei, orice noua constructie s-a suprapus celor anterioare ori le-a eliminat pe acestea.


Unul dintre elementele care ne atrag atentia sunt turnurile semicirculare care se mai pastreaza pe latura sudica, de certa influenta bizantina (16) si de regasit Antr-o forma similara la Mashatta An Siria (17), la Niceea An Asia Mica sau An Balcani la Mezek.
V.Vatasianu asemana turnul rectangular cu cele ce pot fi gasite An Transilvania, datAnd din prima jumatate a secolului al XIII-lea (18), Ansa nu este Andreptatita asumptia ca acesta ar fi fost datorat unei influente occidentale, asa cum sublinia Gh. I. Cantacuzino, deoarece se gasesc exemple similare si An Peninsula Balcanica, la Milisevac (Hisargik) lAnga Prijepolja, Kovin, Prokuplje, Ivanovo Kula, Bihor An Muntenegru si Miloseva Kule (19). Antr-adevar Ansa, cele mai apropiate exemple pe care le putem invoca sunt cele din Tara Hategului de la Rachitova, Malaiesti, cetatea Hategului si Cetatea Coltului. Mai mult decAt atAt, tehnica An care este construit Poienariul are echivalente aproape perfecte la sud de Dunare, atAt An ceea ce priveste piatra folosita, compozitia mortarului si fundatiile care sunt asezate direct pe stAnca, unul dintre elementele caracteristice fiind metoda de consolidare si orizontalizare a zidurilor prin bArne si gratare de lemn.
La turnul rectangular regasim la colturi pietre fetuite, care de altfel apar si la Severin, la turnul de NE, cAt si la Giurgiu. O astfel de rezolvare este frecventa An Serbia la Turnul Despotului de la manastirea Resova, la turnul manastirii Ravanica, la Stalac, la Fruska Gora si Vrsacka Kula.

Gh. I. Cantacuzino apropia cetatea Poienari de cetatile Kasr-al-Hajr-al-Sharki si Khirbatal-Mafdjar (20) sau de Djebel-Seis (21) din Orientul musulman, din perspectiva registrelor de piatra si apoi caramida. La fel se proceda si An lumea bizantina.
Totusi, tinAnd seama de faptul ca, dupa toate probabilitatile, la Poienari aceasta solutie este legata de o refacere, caramida posedAnd certe avantaje fata de piatra, printre care unul important este ca nu produce aschii atunci cAnd este lovita de artilerie, tindem sa punem aparitia ei pe seama calitatilor recunoscute mai curAnd decAt pe seama unei eventuale influente. Se poate avea totusi An vedere posibilitatea ca folosirea ei sa tina de considerente militare si tehnice: fundatiile si prima jumatate a zidului fiind construite din piatra, pentru rezistenta si durabilitatea ei, iar partea superioara a curtinelor sa fie din caramida pentru motivul pe care l-am expus mai sus.

In Bizant o astfel de asociere apare Anca din epoca lui Constantin cel Mare si este folosita pAna An secolul al XIII-lea (22), asa cum o dovedesc zidurile cetatilor Bac, Marovic, Becej Sorengrad, Ilak si Kupinik, toate de secol XIV din Vojvodina, implementAnd aceeasi tehnica.
Pentru Transilvania, caramida apare abia la mijlocul secolului al XV-lea, dar este mai frecventa An a doua jumatate a aceluiasi secol. Cele mai apropiate exemple le aflam Ansa la TArgoviste, An zidurile bisericii treflate a curtii de la Anceputul secolului al XV-lea si la turnul Chindiei (a doua jumatate a secolului XV) (23).
Un alt element de traditie bizantina folosit An Balcani este tencuirea cisternei cu praf rosu (de caramida) (24).
Un foarte interesant fapt pe care Al anuntam An capitolul despre sistemul defensiv al Tarii RomAnesti, este acela ca cetatea Poienari ne prezinta un paradox: pe de o parte s-a spus ca, daca am compara starea cetatilor din Moldova acestor vremuri cu cea a celor din Valahia, am constata rapiditatea cu care An sudul Carpatilor au patruns inovatiile An tehnica de constructie folosite atAt An Occident cAt si An Orient, iar pe de alta observam ca hotarArea de a fortifica aceasta cetate este oarecum retardatara, deoarece importanta ei An contextul luptei anti-otomane a romAnilor este minora.
Astfel s-a presupus ca rolul acesteia ar fi fost de refugiu avAnd An vedere ca acolo se afla vistieria, dar prin aceasta uzanta se revine la o conceptie defensiva depasita: aceea a izolarii.
poienari2.jpg
poienari3.jpg
poienari4.jpg
(a_id=4746)img2.jpg
VAND CASA BRADETU, JUD. ARGES
CASA 4 CAMERE, PIVNITA POSIBILITATE CRAMA,POSIBILITATE RACORDARE APA SI CANALIZARE,POSIBILITATE RACORDARE CABLU TV,CONSTRUCTIE CARAMIDA, LANGA SANATORIU BRADET,800 mp TEREN,ACCES STRADA,PRETABIL PENSIUNE.
TELEFON : 0742078012
untitled.JPG
© Copyright 2009 Toate drepturile rezervate pensiuniarges.wgz.ro
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one